Cine n-a văzut de atâtea ori prin satele orotodoxe, când trece preotul pe stradă cum toată lumea, de la mic la mare, îl salută cu respect. Preotul nu este doar cel care a studiat cuvântul Domnului şi care a fost dăruit cu harul divin, el reprezintă totodată prietenul tuturor enoriaşilor. El se apropie de sufletul fiecăruia dintre noi cu un sfat şi cu o vorbă bună, încercând să ne lumineze mintea şi conştiinţa cu ajutorul cuvântului lui Dumnezeu. Mulţi, din cei tineri mai ales, uită că nu haina îl face pe om, ci forţa sa lăuntrică, însuşirile pe care Cel de sus le-a lăsat omului pe pământ. Dacă un preot trece fără anteriu pe stradă şi dă noroc, vorbind prieteneşte cu trecătorii, el nu este mai puţin preot în aceste împrejurări, harul său nu a rămas pe umeraş alături de haina în care oficiază slujbele. Preotul ortodox îl poartă pe Dumnezeu cu el oriunde şi oricum ar fi îmbrăcat. De aceea trebuie el păstrat cu mândrie alături de familiile noastre şi respectat de întreaga comunitate în slujba căreia preotul şi-a pus viaţa sa.